BULETINUL UNIVERSITĂȚII AGRARE DE STAT DIN MICIURINSK, nr. 2, 2010
TEHNOLOGIA PĂSTRĂRII ȘI PRELUCRĂRII PRODUSELOR AGRICOLE
CZU 635.64-156:631.811.4:664
ÎMBUNĂTĂȚIREA PĂSTRĂRII TOMATELOR CULTIVATE ÎN CÂMP DESCHIS ÎN ZONA CENTRALĂ A CERNOZIOMULUI
Instituția Științifică de Stat „Institutul de Cercetare pentru Pomicultură din Rusia I.V. Miciurin”, Miciurinsk, Rusia
Instituția Științifică de Stat „Institutul de Cercetare pentru Legumicultură din Rusia”, satul Vereia, regiunea Moscova, Rusia
Instituția Federală de Învățământ Superior „Universitatea Agrară de Stat din Miciurinsk”, Miciurinsk, Rusia
Cuvinte-cheie: tomate, gena coacerii lente rin, fertilizare foliară, calciu, metilciclopropenă.
Cuvinte-cheie: tomate, gena maturității întârziate rin, aplicare foliară, calciu, 1-metilciclopropenă.
Fructele de tomate sunt considerate în mod tradițional produse cu capacitate redusă de păstrare; de aceea, perioada de consum al tomatelor de câmp coincide cu perioada coacerii în câmp. Cu tehnologiile existente, producătorii autohtoni pot aproviziona piața cu tomate proaspete de câmp doar timp de 1,5-2,5 luni pe an. În extrasezon, pe piață ajung produse importate sau autohtone, cultivate în diverse spații protejate, cu valoare nutritivă și gustativă mai redusă. În prezent, pentru prelungirea consumului de tomate proaspete de câmp, cel mai oportun este să se utilizeze metode care prelungesc coacerea și păstrarea fructelor. Pentru creșterea eficienței păstrării tomatelor sunt recomandate numeroase tehnici și metode.
Una dintre cele mai răspândite și eficiente este ameliorarea genetică. Aceasta utilizează hibrizi heterozigoți obținuți prin încrucișarea celor mai bune soiuri cu genotip obișnuit cu linii purtătoare ale genelor de coacere lentă (rin, nor, alc etc.). Hibrizii astfel obținuți au intensitate redusă a respirației, nivel scăzut al sintezei etilenei, activitate redusă a poligalacturonazelor și pectinesterazei și un conținut relativ ridicat de substanțe pectice și calciu. Datorită acestor proprietăți, fructele se păstrează mai bine și rămân ferme mai mult timp decât cele ale soiurilor obișnuite, ceea ce este foarte important la păstrare, transport și comercializare [5]. În ultimele decenii au fost creați numeroși hibrizi autohtoni și străini, în principal nor/+ și rin/+, pentru cultivare în spații protejate [6]. Nu au fost încă creați hibrizi heterozigoți autohtoni cu gena coacerii lente pentru cultivarea în câmp deschis. Principalele dezavantaje sunt grosimea și rezistența crescute ale epidermei, tendința de crăpare și calitățile gustative insuficient de bune.
O altă metodă destul de răspândită și eficientă de îmbunătățire a capacității de păstrare este creșterea concentrației de calciu în fructe prin diverse mijloace [1].
