
Citiți materialul integral
Fructele de tomate sunt considerate în mod tradițional produse cu capacitate redusă de păstrare; de aceea, perioada de consum al tomatelor de câmp coincide cu perioada coacerii în câmp.
Cu tehnologiile de cultivare existente, producătorii autohtoni pot aproviziona piața cu tomate proaspete de câmp doar timp de 1,5-2,5 luni pe an.
În extrasezon, pe piață ajung produse importate sau autohtone, cultivate în diverse spații protejate, cu valoare nutritivă și gustativă mai redusă. În prezent, pentru prelungirea perioadei de consum al tomatelor proaspete de câmp, cel mai oportun este să se utilizeze metode care prelungesc durata coacerii și păstrării fructelor. Sunt recomandate numeroase tehnici și metode pentru îmbunătățirea eficienței păstrării tomatelor.
Una dintre cele mai răspândite și eficiente este metoda de ameliorare genetică. Ea presupune utilizarea hibrizilor heterozigoți obținuți prin încrucișarea celor mai bune soiuri cu genotip obișnuit cu linii purtătoare ale genelor de coacere lentă a fructelor (rin, nor, alc etc.). Hibrizii heterozigoți astfel obținuți au intensitate redusă a respirației, nivel scăzut al sintezei etilenei, activitate redusă a poligalacturonazelor și pectinesterazei și un conținut relativ ridicat de substanțe pectice și calciu. Datorită acestor proprietăți, fructele hibrizilor heterozigoți se păstrează mai bine și rămân ferme mai mult timp decât cele ale soiurilor obișnuite, ceea ce este foarte important la păstrare, transport și comercializare. În ultimele decenii au fost creați numeroși hibrizi autohtoni și străini (în principal nor/+ și rin/+) pentru cultivarea în spații protejate. Până în prezent nu au fost creați hibrizi heterozigoți autohtoni cu gena coacerii lente pentru cultivarea în câmp deschis.
Principalele dezavantaje ale acestor hibrizi sunt grosimea și rezistența crescute ale epidermei, tendința de crăpare și calitățile gustative insuficient de bune. O altă metodă destul de răspândită și eficientă de îmbunătățire a capacității de păstrare este creșterea concentrației de calciu în fructe prin diverse mijloace
Calciul, integrat în lamela mediană a pereților celulari, le mărește rezistența, limitează degradarea, încetinește coacerea și îmbătrânirea, crește rezistența la boli și prelungește durata păstrării eficiente. Ca element chimic, calciul se deplasează lent în sol și este slab absorbit de sistemul radicular, ceea ce face ca aplicarea sa prin fertilizări foliare să fie cea mai eficientă. Fertilizarea foliară practic nelimitată a plantelor cu calciu a devenit posibilă datorită noilor produse create de compania italiană Valagro pe baza agentului chelatant organic LPCA (acid lignin-policarboxilic). În produsele complet inofensive și ușor de utilizat Calbit C și Brexil, complecșii organometalici foarte stabili, chelații, conțin calciu într-o formă ușor accesibilă, împiedică formarea precipitatelor insolubile și pot fi amestecați cu orice pesticide utilizate pentru protecție. În ultimii ani s-a dovedit foarte eficientă îmbunătățirea păstrării fructelor climacterice prin tratarea cu produse care conțin 1-metilciclopropenă (1-MCP). Produsul Fitomag acționează ireversibil asupra acceptorului etilenei, inhibă etilena endogenă și exogenă, este sigur pentru om și nu rămâne în fructe după tratament. Cercetările efectuate la Institutul de Cercetare pentru Pomicultură din Rusia „I.V. Miciurin” au demonstrat eficiența ridicată a tratării merelor și perelor cu Fitomag atât în timpul păstrării, cât și în etapa de livrare către consumator. Eficiența inhibitorului etilenei la păstrarea tomatelor nu a fost suficient studiată.
Este cunoscut faptul că pierderile de fructe în timpul păstrării cuprind pierderea naturală de masă și pierderile cauzate de boli. Cercetările au arătat că mostrele de soiuri studiate diferă în privința păstrării fructelor. Genotipul soiului influențează semnificativ atât pierderea naturală de masă, cât și pierderile cauzate de boli în timpul păstrării. Tratamentul cu Fitomag s-a dovedit cel mai eficient mijloc atât pentru reducerea pierderii naturale, cât și pentru protejarea fructelor împotriva bolilor în timpul păstrării.
