← La materiale

Recoltarea și păstrarea fructelor

Calitatea fructelor — calibrul, culoarea, compoziția biochimică și minerală, gradul de afectare de dăunători, boli, rugozitate, arsuri solare, sticlozitate, leziuni mecanice etc. — se formează în…

Recoltarea și păstrarea fructelor
Citiți materialul integral

Calitatea fructelor — calibrul, culoarea, compoziția biochimică și minerală, gradul de afectare de dăunători, boli, rugozitate, arsuri solare, sticlozitate, leziuni mecanice etc. — se formează în livadă.

De aceea, prin dirijarea proceselor din plantă și organele sale, folosind un ansamblu de factori ecologici, biologici și agrotehnici și bioregulatori vegetali, este important să se asigure calitatea ridicată a fructelor în livadă (90–95% fructe din categoria extra și I). În etapele ulterioare până la consumator (păstrare, condiționare comercială, transport), sarcina principală devine menținerea maximă a calității inițiale obținute în livadă.

Momente optime de recoltare

Unul dintre cei mai importanți factori care determină calitatea și durata păstrării merelor este gradul lor de maturitate la recoltare.

La recoltarea timpurie, fructele au un nivel insuficient de antioxidanți și o compoziție minerală dezechilibrată (K, Mg, Ca, P, N), astfel că nu ating mărimea (calibrul), culoarea, compoziția biochimică și gustul caracteristice soiului. În timpul păstrării, aceste fructe nu pot dobândi gustul specific soiului și sunt sensibile la opărire superficială, pătare subcutanată și lenticelară, brunificarea țesuturilor și ofilire.

La recoltarea târzie, în fructe apar dereglări metabolice care duc la brunificarea inimii, sticlozitate, pătare subcutanată, crăpare, sensibilitate la boli fungice și probabilitate sporită de cădere. La păstrare, aceste fructe își pierd mai repede calitățile de consum, în special fermitatea și suculența, au aciditate scăzută și suferă dezagregare prin îmbătrânire și temperaturi scăzute.

Doar recoltarea la momentul optim permite atingerea calibrului, culorii, gustului, aromei și valorii nutritive caracteristice soiului. În acest caz, compoziția biochimică și minerală și gradul de maturitate asigură calitatea ridicată la păstrare și livrare către consumator. Intervalul optim de recoltare depinde de genotipul soiului și de factorii ecologici și agrotehnici de cultivare.

Pentru stabilirea momentelor corecte de recoltare trebuie monitorizate starea fiziologică și calitatea fructelor. În practica mondială se utilizează următorii indicatori și indici:

  • numărul zilelor de la înflorirea deplină până la recoltare;
  • indicele Thiault (raportul zahăr/acid);
  • indicele Streif (raportul fermității la conținutul de amidon și substanță uscată solubilă);
  • indicele Perlium (pe baza fermității și a conținutului de substanță uscată solubilă și zaharuri);
  • indicele AD (după conținutul de clorofilă);
  • activitatea antioxidantă a fructelor.

Se utilizează și indicatori care determină potențialul de păstrare al fructelor în livadă (tabelul 1).

Tabelul 1. Indicatori care determină potențialul de păstrare al fructelor în livadă
Denumire 
Valoare 

Conținut de etilenă endogenă

0,1–0,5 ppm

Indicele testului cu iod pentru amidon la recoltare (5–8 puncte)

2,5–4

Fermitate la recoltare (kg, d=12 mm)

6,5%–10,0 kg/cm2

Conținut de substanță uscată

>12%

Conținutul elementelor minerale 

(mg/100 g masă proaspătă)

Ca2++>5;P>9;Mg2++<10;

K = 90–120

Raportul elementelor

(K + Mg2++) / Ca2++ < 25; 

N / Ca2++ < 10; 

Ca2++ / Mg2++ ≥ 0,5

 

Indicatorii menționați și factorii livezii, precum producția, intensitatea creșterii lăstarilor, vârsta plantației, particularitățile solului și vremii, cantitatea și distribuția precipitațiilor în vegetație, prezența fructelor cu boli fungice, sticlozitate și pătare subcutanată, determină capacitatea de păstrare a fructelor în livadă.   

 Utilizarea combinată a acestor indicatori permite împărțirea recoltei în loturi pentru păstrare de lungă, medie și scurtă durată și alegerea celei mai bune tehnologii și durate de păstrare pentru fiecare.

Căderea fructelor

Recoltarea la timp nepotrivit duce la căderea fructelor, care, în unii ani și în funcție de soiul pomologic, poate atinge 20% sau mai mult: la o producție de 30 t/ha, căderea poate fi de 6 t/ha sau mai mult. Producătorii suferă pierderi enorme, deoarece prețul acestor fructe scade în medie cu 10–12 ruble/kg, adică pierderile pe 1 ha de livadă pot ajunge la 60–80 mii ruble.

Căderea fructelor și frunzelor este provocată de dezechilibrul hormonal din plantă și fruct și este legată de formarea țesutului de abscizie în zona pedunculului și pețiolului. Etilena, care induce căderea, și auxina, care suprimă acțiunea fiziologică a etilenei, au roluri importante în reglarea acesteia. Când aportul de auxină în zona pedunculului scade, iar conținutul de etilenă crește, începe separarea fructului de planta-mamă prin activarea enzimelor celulază și pectinază, care distrug celulele stratului de abscizie.

De aceea, căderea fructelor și frunzelor este legată în primul rând de dezechilibrul auxină/etilenă în favoarea etilenei. Pot contribui numeroși factori, printre care aprovizionarea insuficientă cu asimilate, citokinine, calciu etc. În prezent, cea mai eficientă metodă de reducere a căderii fructelor este tratarea pomilor cu produse ce conțin auxină (Obstormon, Obstaktin), cu două-trei săptămâni înainte de începerea recoltării. Principalii factori care intensifică sau limitează căderea pot fi evidențiați în tabelul 2.

Tabelul 2. Factori care intensifică și limitează căderea
Factori care intensifică căderea fructelor (pentru soiurile Orlik, McIntosh etc.)
Factori care limitează căderea fructelor (pentru soiurile Golden Delicious, Severnîi Sinap)

Reducerea aportului de auxine și creșterea conținutului de etilenă în stratul de abscizie al pedunculului

Aportul de auxine în zona stratului de abscizie al pedunculului;

inhibarea biosintezei etilenei

Reducerea activității de creștere a frunzelor și fructelor

Utilizarea portaltoilor clonali de vigoare redusă

Lipsa luminii și asimilatelor

Iluminarea bună a coroanei;

activitate fotosintetică ridicată a frunzelor și aprovizionarea frunzelor și fructelor cu asimilate

Factori de stres (secetă, temperaturi ridicate, exces de apă, vânt puternic etc.)

Creșterea rezistenței plantelor la factorii de stres

Deteriorări provocate de boli, dăunători, grindină; număr insuficient de semințe

Optimizarea regimurilor hidric și mineral

Creștere puternică a lăstarilor

Creștere moderată a lăstarilor (arcuirea ramurilor, utilizarea regulatorilor de creștere);

tăiere calificată a pomilor

Încărcătură mare de rod

Încărcătură normală de rod

Conținut scăzut de calciu în fructe

Fructe cu un conținut ridicat de calciu

Mai puțin de 5 semințe

Cel puțin 5 semințe

Tratarea fructelor cu produse generatoare de etilenă (etefon, hidrel etc.);

încărcătură excesivă de pesticide asupra plantelor

Tratament înainte de recoltare cu produse care conțin auxine sau inhibă biosinteza etilenei

 

Recoltarea și transportul fructelor

În etapele de recoltare și transport apar principalele leziuni mecanice ale fructelor: presări, lovituri, înțepături, fructe fără peduncul (pedunculul întreg este standard pentru fructele din categoria extra). Aceste deteriorări reduc semnificativ categoria și calitatea fructelor.

Metodele de asigurare a unui nivel minim de leziuni mecanice și de îmbunătățire a calității fructelor includ:

  • evaluarea muncii culegătorilor după proporția fructelor din categoria extra și I din lot;
  • utilizarea platformelor, combinelor și sacilor speciali;
  • recoltarea etapizată a fructelor;
  • presortarea fructelor la așezarea în ambalaje;
  • calitatea ambalajelor;
  • calitatea vehiculelor și drumurilor.

Formarea loturilor omogene pentru păstrare

Calitatea inițială a fructelor (compoziție biochimică și minerală, structură anatomo-morfologică, stare fiziologică) are un rol esențial în rezistența la boli fiziologice și fungice în timpul păstrării.

În aceeași întreprindere, calitatea inițială și capacitatea de păstrare a fructelor aceluiași soi pot varia. Acestea depind de tipurile de portaltoi, sol, vârsta plantațiilor, vigoarea lăstarilor, încărcătura de rod, factorii agrotehnici și momentul recoltării. 

Pentru formarea loturilor omogene destinate păstrării de lungă, medie și scurtă durată și stabilirea tehnologiilor și duratelor optime se utilizează ansamblul indicatorilor menționați mai sus.

Tehnologii de păstrare și tratarea fructelor înainte de depozitare

Păstrarea fructelor este etapa esențială a sistemului viu analizat, un proces tehnologic de dirijare a activității vitale a fructelor după recoltare, care permite încetinirea coacerii și îmbătrânirii, protejarea împotriva bolilor fiziologice și fungice și menținerea maximă a calității inițiale pe termen lung. 

Hormonul coacerii și îmbătrânirii fructelor este etilena; de aceea, calitatea păstrării depinde de nivelul etilenei acumulate. Inhibarea eficientă a biosintezei etilenei și eliminarea acțiunii sale negative asupra calității după recoltare permit menținerea calității fructelor și prelungirea păstrării.

După recoltare, principalii factori de dirijare a proceselor vitale ale fructelor sunt temperatura, umiditatea relativă și compoziția atmosferei (conținuturile de oxigen, dioxid de carbon și etilenă).

Utilizarea combinată a acestor factori a permis elaborarea mai multor tehnologii de păstrare a merelor:
  • atmosferă normală (AN) (O2=21%, CO2=0,03%);
  • atmosferă controlată (AC) cu un conținut ultrascăzut de oxigen (O2=0,8–1,5%, CO2=0,8–3%);
  • atmosferă modificată (AM) (O2=12–18%, CO2=3–6%).

În unele țări (Italia, Țările de Jos, Germania etc.) a fost elaborată și se utilizează tehnologia păstrării fructelor în atmosferă controlată dinamică (ACD).

Fiecare tehnologie menționată are avantaje și dezavantaje.

În anii 2000, în SUA și Rusia a fost dezvoltat inhibitorul etilenei 1-metilciclopropenă (1-MCP), devenit componenta principală a produselor Smart Frech și, respectiv, Fitomag. Acțiunea 1-MCP constă în legarea moleculelor sale de receptorii etilenei de pe membrana celulară, ocupându-i locul. Astfel, etilena nu se mai poate lega de receptorii săi pentru a forma complecși activi. Legătura 1-MCP cu receptorii etilenei fiind de 10 ori mai puternică decât cea a etilenei, 1-MCP controlează eficient biosinteza etilenei și permite menținerea calității fructelor atât la păstrare, cât și la livrarea către consumator, prelungind „viața la raft”. Așadar, eficiența maximă a tehnologiilor existente se obține prin combinarea lor cu tratarea fructelor cu 1-MCP după recoltare.

Principalele cauze ale pierderilor în timpul păstrării sunt bolile fructelor, inclusiv opărirea superficială, pătarea subcutanată, brunificarea internă și externă a țesuturilor, dezagregarea, putregaiurile fungice etc. Rezistența la aceste boli depinde de genotipul soiului, factorii anteriori și ulteriori recoltării, tehnologiile și durata păstrării, confirmând necesitatea dirijării tuturor etapelor unui sistem viu unitar.

Cercetările de mulți ani au dus la elaborarea:
  • indicatorilor momentelor optime de recoltare a fructelor;
  • indicatorilor de formare a loturilor omogene pentru introducerea la păstrare;
  • condițiilor diferențiate (t°C, O2, CO2) și duratelor de păstrare a merelor, ținând cont de particularitățile biologice ale soiurilor și ale fiecărui lot în AN, AC și AM;
  • tehnologiei de tratare a fructelor după recoltare cu inhibitorul etilenei în funcție de soiul pomologic (doză, momentul tratamentului);
  • indicatorilor de prognoză a capacității de păstrare a loturilor omogene și a termenelor de comercializare.

Sistemele de păstrare necesită adaptare la condițiile fiecărei exploatații, ținând cont de soiuri, tipul livezilor, baza de depozitare existentă și calificarea personalului; implementarea tehnologiilor noi necesită formarea și perfecționarea specialiștilor implicați în producerea, recoltarea, păstrarea și comercializarea fructelor.

Noile tehnologii au fost testate timp de 12 ani în exploatații mari din zona sudică (OAO „Sad-Gigant” etc.) și centrală (OAO „15 let Oktiabria”, OAO „Agronom”) și, pe baza experienței acumulate, sunt recomandate pentru implementare largă.

Utilizarea diferențiată a noilor tehnologii permite păstrarea îndelungată a fructelor (7–10 luni), cu pierderi minime și menținerea calității ridicate. 

Controlul calității fructelor în timpul păstrării 

În timpul păstrării se monitorizează starea fiziologică și calitatea fructelor (tabelul 2). Pe baza indicatorilor din tabelul 2 se întocmește planul de comercializare.

Tabelul 2. Monitorizarea stării fiziologice și a calității fructelor
Denumirea indicatorului
Valoarea indicatorului

Conținutul de etilenă exogenă din camere

cel mult 5 ppm

Conținutul de etilenă endogenă din fructe

mai puțin de 5 ppm

Fermitatea fructelor

cel puțin 6 kg/cm2

Conținut de triene conjugate 

(pentru soiurile sensibile la opărire superficială)

cel mult 5 nmol/cm2

Inspecția vizuală a fructelor în camere și după menținerea în condiții de cameră 

timp de 7–10 zile

prospețimea, aspectul atrăgător al fructului, prezența opăririi superficiale, pătării subcutanate, brunificării interne și externe a țesuturilor, 

gustul etc.

 

Condiționare comercială și comercializare

Condiționarea comercială și comercializarea fructelor reprezintă procesul de formare a loturilor omogene din punctul de vedere al calității comerciale, pentru stabilirea prețurilor și piețelor de desfacere optime.

În această etapă, o condiție importantă pentru menținerea calității fructelor este utilizarea liniilor moderne de condiționare comercială și ambalare, capabile să reducă pierderile prin leziuni mecanice și să separe fructele în clase comerciale în funcție de calibru, culoare și gradul de afectare prin diverse defecte.

Livrarea fructelor către piețele de desfacere trebuie efectuată cu transport specializat, prevăzut cu reglarea temperaturii și umidității relative a aerului.

 

Gudkovski V.A., șeful departamentului de tehnologii postrecoltare al Centrului Științific Federal „I.V. Miciurin”, doctor în științe agricole, profesor, academician al Academiei Ruse de Științe Agricole

La materiale